Cealaltă Michaela

Avea 22 de ani și un caiet cu 100 de rețete. Eu fac 33 de ani poimâine și cunosc, pe încercate, vreo 20 de rețete. Cât de cât.
Răsfoiesc caietul, încerc să descopăr femeia din spatele scrisului grăbit, dar atent. Încerc sa o imaginez la o cafea la ibric cu vreo vecina, tanti Maria de exemplu, de pe pagina a zecea a caietului („prăjitura Tanti Maria”). Răsfoiesc. Pe prima pagina: Rețete culinare Micky, 1977-1978. Apoi bunătăți de tot felul, dulci, sărate, de la Tanti Zereș, de la Tanti Doina, cu specificații clare pe alocuri (“foarte, foarte buna”, sau “de făcut în oala alba cu capac”), alteori foarte expeditive, semn ca știa ea mai bine. În josul paginilor, tipărite, sloganuri ca “Nici o zi fără loz în plic” (e o agenda tipărita de Administrația de Stat Loto-Pronosport). La mijloc, o ciorna de scrisoare. Apoi pagini întregi de scoruri la remy sau cărți. O pagina pentru cărți împrumutate și date cu împrumut. Câteva pagini cu modele de bluze tricotate sau de rochii de ocazie.
Mă gândesc cât de puternice și harnice trebuiau să fie femeile atunci. Cum încropeau mâncăruri diverse din câteva ingrediente, cum găseau înlocuitori pentru trei sferturi din rețeta originală. Cum fugeau la vecina pentru o lingurița de sare. Cum își organizau ziua în funcție de metri rămași de stat la coadă. Cum își lucrau ținutele de petrecere cu niște gheme și două andrele. Cum colorau viata lor și a copiilor, trăită pe fond gri impus, fără jucării, fără televizor, fără youtube.
Și cum aveau toate un caiet ca ăsta, Caietul, ținut bine într-un sertar, care cuprindea toate secretele unei gospodării.
O viață într-un caiet, care nu e nici jurnal, nici colecție de scrisori sau memorii, dar care surprinde detaliile cotidianului într-un mod foarte subtil.

E cealaltă bunică a copiilor mei. Atunci era doar o foarte tânără mămică, ca multe din generația ei, cu un regat în bucătărie, deșteaptă și energica, care se dedica copiilor și îi creștea foarte relaxat. A plecat repede, când tatăl copiilor mei încă dădea teze la scoală. Dar cred ca o ghicesc în firea deschisa și frumoasa a lui Vlad, și în ochii Micăi, albastru-verzui, oblici. Mica, cea care ii poarta și numele. Mai încerc să o dibuiesc în caietul ăsta cu pagini desprinse, la care a revenit de atâtea ori. Busola ei din gospodărie. Am să le iau pe toate la rând, rețetă cu rețetă. Fără mixer, fără tigăi neadezive sau tăvi de silicon. Doar cu Mica ajutor. Musai.

SAMSUNG

Advertisements

5 thoughts on “Cealaltă Michaela

  1. M-a miscat profund descrierea de mai sus.E nemaipomenit cum poti sa surprinzi micile detalii,care de fapt sunt esenta intregii povestiri.Din toata inima FELICITARI !

  2. Am descoperit chiar ieri blogul tau, de fapt datorita WAHM… Foarte frumos! E prima data cand imi place atat de mult un blog romanesc. Iar postarea asta… of. Mi-a rascolit amintiri dulci-dureroase despre o mama si o bunica atat de faine, grozave, care, din pacate pt mine si ai mei copii, au plecat. Din fericire, macar petrec impreuna acolo unde sunt acum. Un mare regret este si acela ca am pierdut comorile ascunse in caietelele lor cu retete, pe care inca mi le amintesc – parca vad copertile, scrisul frumos, notitele pe margine, floricele desenate de mama pe alocuri – dar cumva le-am ratacit, s-au pierdut, cine stie… Ce n-as da sa le am, sa le pastrez si sa le dau mai departe fetitei mele, sau poate chiar baiatului… 🙂 Succes in continuare!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s